Publicat în Uncategorized

Eminescu in versuri de copil

Doar ei

Dumitru Tania, a V-a B

 

Se plimbau încet,

Ținându-se de mână

Îngânați doar de șoapte.

Pădurea de brădet

Le era singura martoră,

În noapte.

 

Cine să le-nțeleagă iubirea?

Ei nu au nevoie decât de acordul stelelor,

Cu marea, florile și cei ce au cunoscut fericirea…

Doar luna zâmbește acum deasupra lor.

 

 

Iubirea Sub Stele

Iulia Gheorghiță, a V-a B

Stând noaptea în pădure,
Sub luna și stelele strălucitoare,
Aștept după a mea iubire,
Să îmi dea inspirație pentru poezioare.

Nu adorm, nu adorm!
Îmi spuneam eu cu încăpățânare,
Cu speranțe, să îmi ajungă odată
iubirea dumitale!

 

Iubirea

Mardala Mara, a V-a B

 

În timpul nopții mă gândesc

Oare unde o găsesc?

La iubire mă refer.

E rea și bună, într-un fel.

 

Sub stele mă găsesc,

Cântând sau plângând

Doar cu ea pot să trăiesc,

Dar, din păcate, nu mă regăsesc.

 

La marginea pădurii,

Văd în depărtare

Definiția iubirii,

Cea mai strălucitoare.

 

Luna ne acoperă,

Este ca o poveste cu doi supraviețuitori,

Care țin mâinile împreună,

Fără a se gândi

La soarta ce va urma.

 

Noaptea

Vasile Ilinca, a V-a B

Într-o noapte întunecată ,
Pe când luna strălucea pe cer,
În pădurea fără sfârșit, eu stăteam lângă cel iubit.

El mă compara cu stelele ,
Iubirea sclipea între noi.
Și-odată am simțit miros de flori:
Era ca și cum cerul s-ar fi luminat,
Căci, aplecându-se, iubitul m-a sărutat.

 

 

Noaptea

Sandu Carla, a V-a B

Stau întins în goala lume,

La intrarea din pădure,

Admirând luna strălucitoare

Plin de iubirea distrugătoare.

 

Mi-o imaginez, printre stele,

Ținând mâinile mele.

Cu părul blond ca soarele

Și ochii albaștrii ca marea,

Vine, luminându-mi zilele,

Cea care-mi arată calea.

 

Pădurea

Raluca Anghel, a V-a B

Când noaptea pe cer

Se aștern stelele,

La geam stau

Gândindu-mă la ea,

Pădurea.

 

Cu frunzele ruginii,

Strălucind in lumina lunii,

Chipul său verde,

Așteaptă lumina soarelui.

 

Lânga un mic copac,

Stau în natură,

Fără pic de ură,

Nu te-am uitat!

 

Pădure frumoasă nu te ofili!

Încă mai ai florile vii,

Hai să ne mai vedem,

Încă o dată,

Pe malul lacului,

Puțin larg…

 

Să fie înger?

Radu Simionescu, a V-a B

 

Mă plimbam prin pădure,
Luna îmi lumina calea în noapte,
Iar stelele mă îndrumau spre casă,
Iubirea nopții mă lua în brațe

Ajuns acasă, m-am apucat de scris,
Hârtie după hârtie, așa o țineam întruna,
Apoi, peste câteva zile de stres, am ieșit din casă,
Și atunci am vazut-o: era un înger care a coborat din cer…

 

eminescu portret1

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s