Publicat în Evenimente

Târgul de Crăciun la Liceul Teoretic Scoala Mea

„Târgul de Crăciun este organizat în fiecare an, în cadrul școlii nostre. Este o experiență frumoasă, mai ales că banii strânși se donează unor copii cu care viața nu a fost prea darnică.

Târgul s-a desfășurat în sala de evenimente a scolii unde au venit mulți copii, profesori și părinți. Toată lumea a avut parte de momente minunate, cu colinde și voie bună, au fost liberi să mănânce dulciuri de toate felurile și să își cumpere diferite decorațiuni pentru casă.

Clasele gimnaziale au fost „vânzatorii”, iar clasele primare, părinții si profesorii „clienții”. Majoritatea produselor culinare și a obiectelor decorative  au fost făcute de către elevi, care s-au întrecut în a realiza produse de cofetărie – gen brioșe, tiramisu, acadele, checuri, ciocolată de casă, gogoși, acadele și obiecte decorative – gen globuri pictate manual, steluțe de pus în brad, figurine cu Moș Crăciun, care mai de care mai plăcute ochilor. Profesorii diriginți au fost, de asemenea, alături de clasele lor, ajutându-i să vândă tot ce aveau la stand, simțindu-se bine alături de ei, luând parte cu plăcere la bucuria lor.

La sfârșitul târgului, toată lumea a plecat acasă mulțumită și fericită cu gândul că în preajma Sărbătorilor Crăciunului banii strânși  vor merge către copiii instituționalizați.

Elevii școlii noastre vor mearge, de asemenea, să îi viziteze pe copii pentru a le oferi darurile mult așteptate, pentru a petrece timp alături de ei, în dorința de a fi o mângâiere și o bucurie pentru ei, măcar pentru câteva clipe.

Sper că această tradiție frumoasă a Liceului Teoretic Școala Mea să continue mult timp de acum înainte, să aducă măcar un pic de alinare celor pentru care familia, sărbatorile și bucuria care însoțește aceste sărbători, le sunt necunoscute.”

MARIA-ANTONIA POPESCU

Clasa a VI-a C

 

Targul de Craciun si Casa de Copii “Sf. Iosif” Magurele

 

Eram nerabdatoare sa inceapa deoarece imi doream foarte mult sa aflu daca prajitura si decoratiunile facute de mine si de mama aveau succes. Ca o confirmare, cand am intrat in sala de mese, taraba noastra era exact in locul in care mi-l imaginasem inainte sa inceapa. Dupa ce am despachetat toate decoratiuniile impreuna cu colegii mei,dirigintele nostru a decis preturile pentru mancare si decoratiuni, apoi ne-am asezat la locurile noastre stabilite de diriginte in clasa. Eram emotionati cand copiii cei mici au intrat in sala, si au venit exact la taraba noastra frumos aranjata,si au cumparat tot felul de decoratiuni.

La acea taraba am avut un urs mare de jucarie,pe care l-am dat la licitatie pentru doua sute de lei si nu ma asteptam ca cineva sa vrea sa-l cumpere imediat ce l-a vazut. La un moment dat, vanzarile nu au mai decurs asa bine in ultimele ore, deoarece toata lumea cumparase deja foarte multe dulciuri si lucruri, asa ca eu si cu inca o colega, am luat o tava de plastic, si am devenit „vanzatoare ambulante” si am inceput sa strigam numele mancarii si pretul, pentru ca oamenii sa auda preturile noastre rezonabile si sa cumpere. La sfarsitul targului am numarat banii si erau doua mii opt sute saizeci de lei. Am fost foarte fericiti! Cu acei bani aveam sa cumparam a doua zi, 15 decembrie, ca douri pentru cei 17 copii de la “Sf. Iosif” – Magurele, urmand ca sambata, 16 decembrie, sa mergem la casa de copii ca sa le oferim darurile noastre (ghetute, pantaloni, pulovere, geci, caciulite, cosmetice si dulciuri).

Cand am ajuns acolo, un baietel pe nume Didi, de vreo sapte-opt ani, se juca cu pistolul lui mult indragit, dupa cum parea. A inceput sa ne atace indreptand pistolul spre mine si colegii mei. Ne-am asezat pe fotoliile din sufrageria lor mica, pentru a astepta sa se adune toti copii ca sa ne cante niste colinde de Craciun. Dupa ce s-au adunat si au cantat, le-am oferit darurile cumparate de dirigintele nostru si de cativa colegi, pe rand, cu banutii pe care i-am strans la targul de Craciun. Fiecare dintre colegii mei a inmanat cate un cadou unui copil de acolo. Imediat dupa, s-au imbracat cu haintutele si au mancat dulciurile cumparate si au decis sa ne arate camerele lor. Acele camere, nu erau asa cummi-am imaginat,erau foarte curate si ingrijite.”Ghidul nostru de camere” un baietel pe nume Andrei,facea glume si era mereu vesel. Apoi, tot el, ne-a scos afara intr-un fel de loc de joaca din spatele casei si ne-a obligat sa alergam! Ne-am distrat pe cinste jucandu-ne cu acei copii, care scoteau joaca din nimic!

In drumul inapoi spre scoala mea m-am gandit numai la zambetele calduroase ale copiilor. Acele zambete m-au facut sa ma gandesc la mama.

MALINA NECULA

clasa a V-a B

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s