Publicat în Uncategorized

Bunica 

Bunica

Dara Georgescu (clasa a VIII-a A)

 

Crunta realitate

Apare mereu în noapte,

Și apăsarea inimii mele

O citești doar în stele.

Din amurg am realizat

Al lumii secret criptat.

 

Și mă așez ușor

Pe prispa cea de demult

Și-mi amintesc cu dor

De-al bunicii păr cărunt.

 

Trebuie să privesc înainte

Să uit tot ce-am în minte

Să privesc în zare

Către viitorul cel mare!

 

Gata, bunico, am plecat,

Iubirea ți-am luat,

Cu gândul te-am îmbrățisat.

Și te port la mine-n inimă

Cum cară alții a vieții lumină!

 

Mulțumesc că m-ai ajutat,

Iubirea necondiționată mi-ai dat

Și sunt pe vecie recunoscătoare

Pentru unica ta candoare!

nistor ilinca 3B
Desen de Ilinca Nistor (clasa a III-a B)

 

Publicat în Uncategorized

În zorii dimineții

În zorii dimineții

de Sara AMZA (clasa a VIII-a C)

 

Stând pe marginea lacului cristalin, am în vizor întregul oraș București. Acesta, pe timpul zilei activ, colorat și aglomerat, pare acum o imagine înghețată într-o buclă firavă a timpului, așteptând răbdător ca soarele să urce până în vârful boltei cerești și să dezmorțească de-a binelea orașul.

În acest tablou rece și ușor intimidant, liniștea de mormânt este spartă de ciripiturile voioase ale privighetorilor și mierlelor care trezesc delicat viața  verde a orașului. Acestea taie necruțător linia orizontului și lasă în urma lor un firișor fin poleit cu aur, invitând soarele de-abia trezit la un dans elegant.

Admir fascinată formele, culorile și înălțimile variate ale clădirilor și îmi dau seama că diferențele ne fac să strălucim în propria noastră lumină. Într-o căsuță galbenă cu etaj, perdelele se dau ușor la o parte pentru a pătrunde undele îmbietoare de căldură în camera buimacă de la raza puternică de lumină ce a invadat-o brusc.

Acum, trecând de la planul cosmic și de la clădirile mari din planul terestru, îmi cobor privirea înspre lacul de cleștar, în care orașul se reflectă ușor deformat, colorând viu apa limpede. Peștișorii mai scot din când în când capul la suprafață, așteptând să își primească hrana zilnică delicioasă.

Pe timpul dimineții se oferă cel mai spectaculos tablou, iar trecerea înceată de la amorțitul oraș fantomatic la coloratul oraș plin de energie este o priveliște de neratat.

 

Publicat în Uncategorized

Eminescu in versuri de copil

Doar ei

Dumitru Tania, a V-a B

 

Se plimbau încet,

Ținându-se de mână

Îngânați doar de șoapte.

Pădurea de brădet

Le era singura martoră,

În noapte.

 

Cine să le-nțeleagă iubirea?

Ei nu au nevoie decât de acordul stelelor,

Cu marea, florile și cei ce au cunoscut fericirea…

Doar luna zâmbește acum deasupra lor.

 

 

Iubirea Sub Stele

Iulia Gheorghiță, a V-a B

Stând noaptea în pădure,
Sub luna și stelele strălucitoare,
Aștept după a mea iubire,
Să îmi dea inspirație pentru poezioare.

Nu adorm, nu adorm!
Îmi spuneam eu cu încăpățânare,
Cu speranțe, să îmi ajungă odată
iubirea dumitale!

 

Iubirea

Mardala Mara, a V-a B

 

În timpul nopții mă gândesc

Oare unde o găsesc?

La iubire mă refer.

E rea și bună, într-un fel.

 

Sub stele mă găsesc,

Cântând sau plângând

Doar cu ea pot să trăiesc,

Dar, din păcate, nu mă regăsesc.

 

La marginea pădurii,

Văd în depărtare

Definiția iubirii,

Cea mai strălucitoare.

 

Luna ne acoperă,

Este ca o poveste cu doi supraviețuitori,

Care țin mâinile împreună,

Fără a se gândi

La soarta ce va urma.

 

Noaptea

Vasile Ilinca, a V-a B

Într-o noapte întunecată ,
Pe când luna strălucea pe cer,
În pădurea fără sfârșit, eu stăteam lângă cel iubit.

El mă compara cu stelele ,
Iubirea sclipea între noi.
Și-odată am simțit miros de flori:
Era ca și cum cerul s-ar fi luminat,
Căci, aplecându-se, iubitul m-a sărutat.

 

 

Noaptea

Sandu Carla, a V-a B

Stau întins în goala lume,

La intrarea din pădure,

Admirând luna strălucitoare

Plin de iubirea distrugătoare.

 

Mi-o imaginez, printre stele,

Ținând mâinile mele.

Cu părul blond ca soarele

Și ochii albaștrii ca marea,

Vine, luminându-mi zilele,

Cea care-mi arată calea.

 

Pădurea

Raluca Anghel, a V-a B

Când noaptea pe cer

Se aștern stelele,

La geam stau

Gândindu-mă la ea,

Pădurea.

 

Cu frunzele ruginii,

Strălucind in lumina lunii,

Chipul său verde,

Așteaptă lumina soarelui.

 

Lânga un mic copac,

Stau în natură,

Fără pic de ură,

Nu te-am uitat!

 

Pădure frumoasă nu te ofili!

Încă mai ai florile vii,

Hai să ne mai vedem,

Încă o dată,

Pe malul lacului,

Puțin larg…

 

Să fie înger?

Radu Simionescu, a V-a B

 

Mă plimbam prin pădure,
Luna îmi lumina calea în noapte,
Iar stelele mă îndrumau spre casă,
Iubirea nopții mă lua în brațe

Ajuns acasă, m-am apucat de scris,
Hârtie după hârtie, așa o țineam întruna,
Apoi, peste câteva zile de stres, am ieșit din casă,
Și atunci am vazut-o: era un înger care a coborat din cer…

 

eminescu portret1

 

Publicat în Uncategorized

MIHAI EMINESCU

MIHAI EMINESCU

Sara AMZA (clasa a VIII-a C)

 

Soarele se-așterne, sfios, în noapte,

Valurile mării se sparg, pe rând, în șoapte,

Mă așez pe nisip cu un aer dramatic

Și privesc, în depărtare, peisajul romantic.

 

Parcă îmi străpunge inima o sclipire,

O enigmă, un murmur, o amintire.

Și într-una dintre aceste nopți obscure

Mă gândesc la un anume cineva,

Ce, ca băiet, cutreiera prin pădure.

 

Poetul ce-amintește de lună și de stele,

Poetul ce trăiește prin ale sale scrise perle,

Poetul ce ne-nvață despre iubire, despre viață,

Eminescu, spirit efemer, ce dăinuiește prin speranță.

 

MIHAI EMINESCU

Daria-Maria POP (Clasa a VII-a A)

 

În pădurea cea divină
După umbre și dureri,
Stă șezut ca-ntr-o grădină
Un mormânt ornat cu flori.

Sub un clar subtil de lună
Se ascund prin văzduh
Sentimente de durere
Regăsite printre stele.

Iar în noaptea cea pustie

Luna apare argintie,
Iar călimara de cerneală
A rămas aproape goală.

 

Și durerea și speranța

Toate omul definesc,

Iar izvoarele și cerbii

Natura o-nveselesc.

Iar petalele-adormite
Se trezesc sub clar de lună,
Suflet blând, îndurerat,
Eminescu, noapte bună…

 

MIHAI EMINESCU

Andrei-Noah DERMENGIU (Clasa a VIII-a C)

 

Printre lună, printre stele,

După nouri, zile grele,

Din senin ni se arată

Un om bun, fără cravată,

Ci îmbrăcat la papion,

La scris, mare campion!

 

Pe noi ne inspiră și-l iubim,

Poet, pe care Eminescu-l numim,

Ne-a adus cu drag, din minte,

Poezii și multe pilde.

 

Prozator și jurnalist, înclinat spre romantism,

De copil, oportunist, se ducea spre clasicism,

A-nceput de mic să scrie,

Fericire ca să fie

Pentru noi toți de cândva,

Să venim din urma ta!

 

MIHAI EMINESCU

Teodora VLAD (Clasa a VIII-a C)

 

Un Făt -Frumos cu ochi căprui,

Șade-n știrea nimănui,

Sub un cer de stele plin,

Scrie într-un stil divin.

 

Noaptea poartă în spinare

O lună, una oarecare,

Ea luminează cu speranță,

Să creeze o nouă viață.

 

Eminescu tot suspină,

Luna nu-i deloc mai plină,

Iar pe foaia lui răsare

O nouă rază de soare.

 

 

REGINA LUNII

Vlad DUMITRU (Clasa a VIII-a C)

 

Știu că nu-ți mai amintești

Iubirea noastră ca-n povești,

Nici nu mai știu ce s-a-ntâmplat,

Ne-am certat?

Ne-am împăcat?

 

Eram atât de fericit

În noaptea când ne-am întâlnit,

Erai cea mai frumoasă zână,

Mai sclipitoare decât mândra lună.

 

Când m-am uitat în ochii tăi

Așa de negri,

Așa de goi,

Am știut într-o clipită

Că vreau să fii a mea iubită.

 

Acum sunt singur și rănit,

Inima mi-ai ofilit,

Dar eu încă te iubesc,

Mereu de tine-mi amintesc.

 

 

Mihai Eminescu

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat în Uncategorized

Toți trebuie să fim fericiți

Toți trebuie să fim fericiți

de Maria Rolea (clasa a VIII-a A)

Eu si familia mea mergeam la Polul Nord să îl vizităm pe Moș Crăciun de ziua lui. Îi pregătisem un cadou deosebit care avea valoare sentimentală. Știam că acesta avea deja foate multe jucării, de aceea i-am scris fiecare dintre noi o scrisoare și i-am înramat o fotografie cu el și noi. Aproape ajunsesem și deja era mult mai frig și se făcea din ce în ce mai întuneric, deși era ora unu.

Pe drum, am oprit la un magazin ca să luăm ciocolată caldă ca să ne încălzim. Fix când am terminat-o, am ajuns la sediul Crăciun. Înăuntru erau mulți elfi alergând și făcând cadouri. Perioada asta era cea mai aglomerată, deoarece era Crăciunul. O bandă rulantă care se întindea prin tot sediul arătând ca un șerpișor. De pe ea, elfii luau piesele de jucării și le montau împreună, apoi alți elfi le luau și le împachetau.

După căteva momente, apare și Moșu’ alături de niște elfi cântând colinde cât coborau scările înspre noi. Când au ajuns la noi, s-au oprit și toți elfii au început să aplaude. Moșu a venit și ne-a luat în brațe, apoi ne-a oferit câte un cadou gigantic la fiecare. Imediat ce a avut ocazia i-am dat și noi cadoul. El a fost foarte impresionat de acesta, deoarece el de obicei nu primea cadouri, doar dădea. Era atât de bucuros, încât ne-a dus la magazinul lui personal de ciocolată caldă, unde veneau elfii și se știa că se face cea mai buna ciocolată, ca sa ne facă cinste. Cât timp eram acolo, un elf l-a sunat pe Moșu’ spunându-i să vină rapid, deoarece se luase curentul în tot sediul. Moșu’ și familia mea s-au ridicat direct, dar eu nu  m-am putut abține să nu termin ciocolata. Am băut-o dintr-o gură și am alergat ca să-i ajung pe ceilalți din urmă.

Când am deschis ușa sediului, toți elfii alergau panicați prin tot locul, iar familia mea și Moșu’ încercau să-i calmeze, dar nu reușeau. Era hărmălaie. Trebuia să fac ceva. Am pășit înăuntru și am luat un clopoțel de pe bandă. Am dat din el cu speranța de a mă face observată. În urma clinchetului cristalin, toți s-au întors cu fața spre mine. Văzând cum se uitau la mine, nu era ușor, dar știam că asta era de făcut. Le-am spus că nu era momentul să se panicheze, ci să găsim o cale de a readuce curentul, deoarece în momentul acela erau numeroși copii care așteptau să primească cadouri în fața pomului de Crăciun. Aceștia și-au dat seama că asta era adevărat, așa că au venit cu ideea sa creăm energie pozitivă. Se spunea că rezolvă tot, dar totuși nu eram foarte siguri că va merge. Într-un final, ne-am asumat riscurile pentru că știam că nu mai exista o altă cale și trebuia să ne grăbim. Am propus să cântăm colinde, deoarece acestea provoacă fericire și fericirea generează energie pozitivă. Moșu’ a dat ritmul și noi l-am susținut cântând și dansând. Deodată, tot sediul era fericit din nou, dar totuși ceva nu era bine, deoarece curentul nu revenea. Moșu’ și-a reamintit că azi venise un elf supărat la el spunându-i că voia foare mult să vadă selele de aproape. Ne-am dat seama că asta era problema, deoarece niciun elf nu trebuia să fie supărat. L-am căutat toți și l-am găsit în camera de relaxare a elfilor, supărat. Am rugat elfii să îi facă un binoclu cu care putea să se uite la stele din propiere. Când l-au terminat, l-au rugat pe elful supărat să se ducă afară unde era binoclul. Acest era atât de fericit. S-a dus repede spre binoclu și s-a uitat în el. Cu un zâmbet a pornit iar curentul. Sediul s-a luminat tot și toți erau din nou fericiți. S-au apucat de muncă și au reușit să trimită toate cadourile copiilor la timp.

ioana constantinescu, 2 A
Desen de Ioana Constantinescu (clasa a II-a A)
tudor tuca, 2 A
Desen de Tudor Tuca (clasa a II-a A)

 

Publicat în Uncategorized

Bradul

Bradul

de Madalina Constantinescu (Profesor de Muzica, Liceul Teoretic Scoala Mea)

 

In casa noi ne-am adunat

Langa bradul minunat

Si acum ne pregatim

Cu spor sa-l impodobim.

 

Globurile-s pregatite,

Vinul aburind in cani

Mult miros de portocale

Desfata ale noastre nari.

 

Un colind frumos rasuna

Din zarea indepartata

Iar noi langa brad zambind

Gustam din dulcea ciocolata.

 

Si ceasu-arata ora zece,

Si totul este aranjat

Acum, urmand a ne petrece

Langa bradul minunat.

 

_Q6A9826DSC00319

DSC00320

Publicat în Uncategorized

AVENTURA DE CRĂCIUN

Iarna este anotimpul meu preferat! Fulgii de nea care cad pe pământul amorțit, ciocolata caldă și puloverele care mai de care mai colorate mă transpun în spiritul festiv, cel al Crăciunului, al generozității.

Eu locuiesc în Londra, la un drum lung și friguros departe de familia mea, pe care nu am mai văzut-o de doi ani.  Crăciunul este sărbătoarea mea preferată, dar de când nu îl mai petrec cu familia, nu mai este așa entuziasmant. Așa că anul acesta m-am hotărât să îi surprind și să vin în vizită!

Pe douăzeci și trei decembrie, în ziua dinaintea ajunului, m-am urcat într-un tren, și așa a început aventura de Crăciun! De-abia a plecat trenul din stație, și s-a și oprit, dar cum nu există semafoare pe șinele de tren, mi s-a părut ciudat.  M-am ridicat, îndreptându-mă spre cabina conductorului, când, făra atențiune, trenul s-a mișcat și eu am căzut peste un domn învăluit într-un parfum divin, care mirosea a turtă dulce. Nu știu dacă ochii căprui, părul cârlionțat sau mireasma înduioșătoare  m-au fascinat mai mult. Mi-am cerut scuze pentru incident și m-am întors la locul meu, unde am adormit. Când m-am trezit, o oră mai târziu, am văzut pe geamul aburit orășelul mic în care locuiau părinții mei, dar trenul stătea pe loc, așa că m-am hotărât să merg pe jos.

Drumul nu era scurt și stratul de zăpadă era înalt, dar eu eram determinată. Ieșită din tren, adierea rece m-a străpuns, îmbujorându-mi obrajii. M-am scufundat în plapuma alba de nea. Am auzit un strigăt. Când m-am întors, mi-am dat seama că era al domnului misterios. Acesta mi-a spus că dorea să mă însoțească, deoarece el mergea în aceeași direcție, și inima mi s-a topit la auzul cuvintelor acelea.

Am ajuns în oraș, în fața casei familiei mele și acolo, i-am văzut, parcă știau că veneam.

M-am dus să îmi iau rămas bun de la noul meu prieten, am văzut tristețe în ochii lui și l-am invitat să petreacă Crăciunul cu noi!

 

 

 

Publicat în Uncategorized

Clarinetul

Clarinetul

Daria Roman (clasa a VIII-a A)

 

Stăteam și așteptam venirea Moșului

Acesta coborând pe cărămizile coșului

Moșul mă privește și pe hol el a fugit,

A sărit în sanie și nu l-am mai găsit.

 

Când anul urmator a venit,

L-am prins și i-am cerut iertare,

Acesta mi-a zâmbit și mi-a dăruit o floare,

I-am întins farfuria cu biscuit și lapte

Și usor a plecat în noapte.

 

A doua zi, când m-am trezit,

Parca totul a-nverzit,

Lumea era mai caldă,

Zăpada era mai albă

Cadouri sub brad stăteau

Și la mine se uitau.

 

Le desfac încet

Și văd un clarinet.

Din el am suflat

Și lumea s-a cufundat,

Într-un nor lumea a picat,

Negru, peste tot aflat.

 

Și din nou eu am suflat,

Și lumea înapoi s-a dat,

Și timpul pe loc a stat,

Și lumea nu s-a mai mișcat.

 

Și din nou eu am suflat,

Și lumea iar s-a mișcat,

Și norul s-a spulberat,

Și lumea s-a eliberat.

 

Clarinetul eu am pus,

Într-un loc sigur l-am ascuns,

Dacî clarinetul foloseam,

Lumea în pericol băgam.

alex ristici 2B
Desen de Alexandru Ristici (clasa a II-a B)
Publicat în Uncategorized

Iarna

Iarna

de Pădure Călin (Clasa a VII-a A)

 

A venit iarna argintie,

Care este ca o poezie,

Pe care o recită sufletul meu

Și o așteptă în fiecare an mereu.

 

Prin casa mea plutește

Un miros care mă înnebunește,

Cozonacul aromat

Și cu mirodenii încărcat.

 

Copiii toți au ieșit,

La colinde au pornit,

Pentru un Crăciun fericit,

Alături de cei dragi și liniștit,

 

La săniuș e plin

Și cerul e senin,

Pentru copiii cei micuți,

Dar năzdrăvani și jucăuși.

 

Așadar, iarna mă înveselește,

Știind că steaua din brad stălucește

Și lumea se joacă în zăpadă,

Totul este o debandadă.

 

Iarna

de BOACĂ TAMARA ȘI POP DARIA (Clasa a VII-a A)

 

Cerul s-a îngălbenit,

Iarna a sosit,

Fulgii cad peste șosea

Și se face pătură de nea.

 

Ursuleții adormiți

Sunt cu uimire priviți

De Moș Ene,

Care numără stele .

 

Copiii așteaptă cu nerăbdare

Vacanța din iarna mare

Și Revelionul cu de toate,

Să înfulece pe săturate.

 

 

Iarna cea grea

de Călin Pădure (Clasa a VII-a A)

 

Oh, tu iarnă friguroasă,

Tu cu o fire grațioasă,

Ai venit din nou în sat,

Ca să ne dai mai mult de lucrat!

Aseară n-am prea dormit,

O fereastră a pocnit,

De la viscolul creat de tine,

Oh, iarno, ce-ai tu cu mine?!

Natura a murit toată,

Pe drum zăresc doar o fată

Care plânge după a ei floricică,

Ce și-a dat duhul de mititică.

Pleacă acum, iarnă grea,

Un fulg pe-aici să nu mai dea!

Căci numai probleme tu aduci,

Oh, iarno, departe să te duci!

 

Iarna cu bune și rele

de Georgescu Maia (clasa a VII-a A)

 

Iarna vine cu bune și rele,

Decorând doar pentru ele,

Cu trandafiri de gheață

Pe a noastră fereastră

Sperând să ne placă,

Indiferent de nuanță.

 

Neaua pune stăpânire

Pe al nostrum ,,Nea Vasile,,

Ce se-n cruntă și încurcă,

Ca să facă drum de luptă.

 

Copiii veseli afară

Se bucură de neaua curată,

Ca să facă și ei un om de zăpadă,

Fără a mai sta de pază.

 

În final, iarna a ajuns,

Pe meleaguri la noi a pătruns,

Ea s-a oprit mai întâi într-un cătun,

O să-l aducă în curând și pe Moș Crăciun!

 

 

Iarna

de David Rolea (clasa a VII-a A)

 

 

Vine iarna cu zăpadă

Și cu o mare paradă,

Cu mulți oameni costumați

Pe o șcenă toți adunați.

 

Copiii sunt doar cu joacă ocupați

Și de la bomboane sunt agitați.

Este anotimpul fericirii,

Iar frunzele cad sub vraja adierii.

 

Moș Crăciun vine degrabă

Ca să dea cadouri din desagă.

Toată lumea se simte bine acasă,

Se ascultă colinde și stau toți la masă.

 

 

Iarna

de Luca Andrei-Petrișor (Clasa a VIII-a C)

 

Iarna rece a venit

Și pe toți i-a înălbit,

Numai, numai zurgălăi

Se aud prin munți și văi,

C-așa am învățat-o noi.

 

Totul este numai gheață,

Mai subțire ca o ață,

Gerul bate fără stop,

Măcar dac-ar da de un hop.

 

Vântul este regele

Peste toate frunzele,

Pământul s-a cam răcit,

E mai tare ca un hit.

 

Iarna

de Flavia Tufan (Clasa a VIII-a C)

 

Zăpada levitează peste asfalt,

sfidând legea gravitației

și tata vine în casă cu un brad

aducând legea distracției.

 

Renii zburând peste orașul înghețat

livrează cadouri copiilor

care-i așteaptă neîncetat

sperănd la magia jucăriilor.

 

Turta dulce e-n cuptor,

miroase minunat,

în casă e un decor

de neuitat!

 

SKM_C224e19121116390_0002
Desen de Daria Pop (clasa a VII-a A)
Publicat în Uncategorized

În așteptarea Crăciunului …

Spirit de iarnă

de Flavia Comanici (clasa a VIII-a C)

 

Ho!Ho!Ho!

Se aude din zare,

Bucuria este mare,

E prilej de sărbătoare!

 

Toți copiii ies pe stradă,

Bucuroși, că sunt pe cale

Pe Moșul să-l revadă

Cu jucăriile sale.

 

Zurgălăi tare răsună,

Renii gonesc împreună,

Precum o furtună,

Ce frig vrea să impună!

 

Luminițe clipocesc a mister,

Asemeni stelelor de pe cer.

Copiii chicotesc.

E, în sfârșit, Ajunul!

Apoi vine Crăciunul!

 

 

Atmosfera de Crăciun

de Oana Olteanu (clasa a VII-a C)

 

Focul în șemineu trosnește,

Iar sufletul mi se încălzește,

Din bucătărie o mireasmă se simte,

Diferită de cea a focului fierbinte.

 

Decorată cu dulceață,

Turta dulce prinde viață,

Poate lua forma unui omuleț,

Dar și a unui fulg petrecăreț.

 

Bradul mândru plin cu globulețe

Într-un colț din cameră domnește,

Sub el cu iubire sunt așezate

Multe surprize neașteptate.

 

 

Moș Crăciun

de Diana Grecu și Astrid Beloiu (clasa a VII-a A)

 

Iarna a venit cu un cadou mic

Fiind sub brad pitit,

Pus de Moș Crăciun

Cu drag în Ajun.

 

Moș Crăciun a venit

Cu un cadou de dăruit

Pentru copiii nerăbdători

Care îl așteaptă în zori.

 

Într-o secundă a intrat pe horn

Și a și plecat spre un alt om

Fericit și împlinit, că ne-a înveselit,

Apoi pleacă la Polul Nord înfofolit

Cu un Elf frumos gătit

Și cu sacul de gem mânjit.

 

 

Evenimente din Seara de Ajun

de Georgescu Maia (clasa a a VII-a A)

 

Moș Crăciun este pe drum

În seara de Crăciun,

Să se distreze,

În jurul bradului să danseze.

 

Renii lui primesc atenție,

De la fiecare copil cu predilecție.

Are grijă să se infiltreze binișor,

Să treacă prin fiecare colțișor.

 

Crăciunița se pregătește

Ca sa gătească pentru al ei soț.

Un miros frumos ne amețește,

Dar afară parcă se zărește un hoț.

Uf, doar ne-am speriat, e sania unui anume moș,

Ce caută să intre nevăzut pe un coș.

 

 

Sosirea iernii

de Portnoi Mircea (clasa a VII-a A)

 

Vacanța de iarnă a început,

E un timp magic, ceva de necrezut!

Copiii sunt pe străzi fericiți

Și aleargă prin zăpadă ca niște zăpăciți.

 

Luptele cu bulgări au început

Și alți oameni de zăpadă s-au născut,

Fortărețe se construiesc,

La care cei mici se străduiesc.

 

Părinții pregătesc mâncare,

Unde fiecare preparat e o provocare.

Multe igrediente sunt folosite,

Toate din alte țări sosite.

 

Moș Crăciun e pe drum,

Poate e chiar în sania lui acum.

Vine cu multe cadouri

Gata să le trimită la case cu multe decoruri.

 

După mine, iarna e specială,

În brad e multă beteală,

Copacii pe stradă sunt plini de nea,

Iarna aduce în suflet fericirea!

 

SKM_C224e19120615001_0002
Desen de Ilinca Gabura (Clasa a VIII-a C)
SKM_C224e19121114110_0002
Desen de Tamara Boaca (clasa a VII-a A)
SKM_C224e19121813460_0002
Desen de Astrid Beloiu si Daria Pop (clasa a VII-a A)